Selectează o Pagină
Lanțul falimentului orașului Constanța – radiografie la zi

Starea economică, socială și de mediu a orașului Constanța nu a fost prezentată niciodată de către actualul primar, deși este o obligație reglementată (vezi Legea administrației publice locale nr. 215 din 23.04.2001, art.63, al.3). Mai jos, vă invit să parcurgeți o scurtă prezentare a situației orașului.

Începând cu anul 2000, Constanța a suferit un proces de dezindustrializare accelerată. Rând pe rând, au dispărut unități economice reprezentative pentru oraș – fabrica de mase plastice Energia, fabrica de țesături Integrata, întreprinderea mecano-navală Meconst, etc. Mai sunt și altele, cum sunt cele din zona portuară, care și-au comprimat activitatea.

Nu remarc toate acestea din nostalgie, ci pentru că un oraș prosper e susținut de industrie și economie. Ce mi se pare alarmant este că administrațiile care s-au succedat la cârma orașului nu au pus nimic în loc: nu avem industrie IT, nu avem nici industrii creative, iar Hub-urile logistice și parcurile industriale nici nu le-au trecut prin cap.

La fel de grav este că avantajele pe care ni le aduce Portul Constanța – cel mai mare de la Marea Neagră, poarta de import-export și tranzit a țării, punct strategic pe harta României și a NATO – nu au fost folosite pentru a construi o strategie de dezvoltare a acestuia.

Nu a fost exploatat faptul că orașul Constanța este legat excelent atât rutier, cât și feroviar de București, conectat adică la zona care produce 25% din PIB-ul României. În plus, Constanța este atractivă și din punct de vedere al transportului fluvial prin Canalul Dunăre – Marea Neagră. Alt avantaj nefolosit.

Iată deci câte se puteau face pentru acest oraș! Cluj-Napoca, Oradea sau Timișoara nu oferă investitorilor nici pe departe atâtea avantaje în ceea ce privește infrastructura precum Constanța. Și totuși, în ce orașe trăiesc orădenii, clujenii, timișorenii și în ce oraș trăim noi, constănțenii…

Deși are toate premisele pentru a fi pe radarul marilor companii, Constanța a fost ocolită de investițiile acestora și consecințele sunt evidente în viața de zi cu zi a celor care o locuiesc. Eu nu am văzut în ultimii ani o viziune de încurajare a investițiilor private în oraș. Efectul? Forța de muncă activă nu și-a mai găsit locul pe piața

muncii și îngroașă rândurile asistaților social. În același timp, veniturile celor rămași în câmpul muncii au scăzut.

În lipsa investițiilor private, salariile în mediul privat rămân foarte mici și neatractive în raport cu orașele mari din România. Așa am ajuns ca în anul 2019, un constănțean să aibă un salariu mediu brut de 2.672 lei, situându-ne pe locul 19 în țară, după județe precum Giurgiu, Tulcea sau Dolj. Și nota bene! Cu 8 locuri mai jos în clasament față de 2016.

Fără salarii bune și fără fonduri europene, care să finanțeze proiecte de dezvoltare locală, bugetul de venituri al orașului a scăzut dramatic în ultimii 3 ani – dacă în 2016, veniturile însumau 815 de milioane de lei, anul trecut au scăzut la 640 de milioane lei.

Și chiar când a existat un excedent bugetar de 270 de milioane de lei din care, conform legii, puteau fi finanțate proiecte de modernizare/dezvoltare, Guvernul PSD a decis să retragă la sfârșitul anului 2018 peste 200 de milioane pentru a se încadra în ținta de deficit bugetar. Dacă administrația ar fi avut proiecte începute și ar fi accesat excedentul, Constanța nu ar fi rămas fără cele 200 de milioane de lei strânse din taxele constănțenilor.

În ultimii patru ani, mai puțin de un sfert din bugetul de cheltuieli a fost direcționat către proiecte de dezvoltare, când media altor orașe este de 50%. În schimb, au fost mai mulți bani canalizați către consumul imediat sau pentru demersuri cu caracter social. Dacă în 2016 numărul de beneficiari ai tichetelor „Respect” era de aproximativ 28.000, astăzi peste 35.000 de constănțeni au ajuns să beneficieze de acest ajutor social. Dependența de banii publici, care niciodată nu vor fi suficienți pentru un trai decent, menține respectivele familii într-o stare precară economic.

Lipsa investițiilor private și a proiectelor finanțate din Fonduri Europene Nerambursabile are impact direct asupra bugetului local de venituri și cheltuieli (scad veniturile, cresc cheltuielile). În 2020, pentru fiecare constănțean, Primăria cheltuie 3.134 de lei, în timp ce pentru un clujean 5.185 de lei, iar pentru un orădean 9.183 de lei (de aproape trei ori mai mult!). Paradoxal, chiar dacă taxele locale au suferit majorări considerabile (de exemplu taxele pentru un apartament cu 2 camere, cu o suprafață de 50 mp, locuit de 4 persoane, au crescut de la 271 lei în 2016 la 494 lei în 2020), la sfârșitul zilei au intrat mai puțini bani în vistieria Primăriei.

Una dintre soluțiile adoptate de orașele în care administrația a adus bunăstare cetățenilor săi a fost accesarea Fondurilor Europene Nerambursabile (FEN).

Cu proiectele finanțate din FEN, primarii au putut crește calitatea vieții cetățenilor, au profesionalizat administrația, au redus corupția din primării și au suplimentat bugetul de venituri cu resurse financiare extrabugetare.

Unde este Constanța la acest capitol? Analiza atragerii banilor europeni în municipiile reședință de județ, incluzând municipiul

București, pentru perioada 2007-2016, relevă că orașul nostru este pe locul 38 din 41, cu 89 euro/capita, în timp ce Cluj-Napoca are 781 euro/capita, iar Oradea 1.225 euro/capita.

În programul de guvernare pe care vi-l propun pentru perioada 2020-2024, vă asigur că banii europeni vor constitui principala sursă de finanțare a proiectelor de refacere și dezvoltare urbană a orașului. Aceste proiecte vor fi complementare cu cele finanțate de la bugetul orașului ca parte a unei strategii coerente de refacere și dezvoltare durabilă a Constanței.

Privind evoluția pieței imobiliare, în intervalul 2007 – 2018 au fost finalizate peste 30 mii de locuințe, din care 15 mii doar în ultimii 5 ani. S-a creat o paradoxală bulă imobiliară – se construiește mai mult, în timp ce populația orașului scade. Datele actuale arată că această bulă imobiliară e pe cale să se spargă, întrucât vânzarea locuințelor noi a scăzut, la fel și prețul lor.

Urbanistic vorbind, orașul și-a pierdut identitatea de altădată. Servind unor grupuri de interese, Primăria Municipiului Constanța a eliberat în 2019 un număr de 1.977 autorizații de construire pentru clădiri rezidențiale, cu 347 mai mult decât în 2018. Așa se face că orașul nostru a ajuns campionul țării la numărul de autorizații de construire eliberate.

Proiectele imobiliare haotice au sluțit aspectul orașului și au făcut viața constănțenilor un calvar. Orașul aproape că nu mai are trotuare, mulți constănțeni nu mai au lumină naturală în apartamente din cauza construcțiilor abuzive, mersul cu bicicleta e sport extrem, ambuteiajele sunt frecvente, parcările lipsesc, nu sunt parcuri, iar spațiile verzi au dispărut. Suntem la un minim istoric al indicatorului suprafață de spațiu verde/capita, de numai 13 mp comparativ cu norma europeană de 26mp/capita.

O altă victimă a exercițiului bugetar defectuos este și sistemul medical local unde serviciile medicale rămân de proastă calitate. Avem cel mai mic număr de spitale (5) dintre toate marile municipii – în Iași sunt 14 spitale, iar în Cluj-Napoca 12.

Tema apei calde și a încălzirii locuințelor este și ea una fierbinte.

Sistemul actual de termoficare datează din anii ’70 și a rămas, tehnologic vorbind, la acel nivel. Ca și în alte orașe, avem două entități economice separate – una care produce agentul termic, adică CET Constanța (aflată în subordinea Ministerului Economiei), și alta care-l distribuie, respectiv RADET (o regie în subordinea Primăriei).

Relația comercială dintre cele două este una litigioasă, CET reclamă plata unei datorii ce anul trecut ajungea la o valoare de 300 de milioane lei. Așa s-a ajuns la situația incredibilă în care și CET și RADET sunt în insolvență. Cifrele sunt cu adevărat dezastruoase. Gigacaloria s-a scumpit de la 414 lei în 2016, la 538 lei în acest an (cu 30%), fiind cea mai scumpă din țară. Costul mare al gigacaloriei are două cauze: randamentul mic al CET-ului (cauzat de faptul că nu mai produce energie electrică) și pierderile uriașe din rețelele de distribuție a apei calde.

Cu toate că Primăria a subvenționat gigacaloria începând de la valoarea de 250 lei, jumătate dintre proprietarii de locuințe și clădiri s-au debranșat și și-au instalat centrale de apartament, în ciuda costurilor mari de instalare, nemulțumiți de calitatea serviciilor furnizate de RADET.

Avem un oraș poluat și aglomerat, cu de peste zece ori mai multe autovehicule decât erau în 1989.

Numărul de parcări este de 30.000 la 140.000 de mașini, de unde rezultă un deficit de 110.000 de locuri de parcare. Staționarea pe carosabil și pe trotuare îngreunează traficul și face imposibilă deplasarea pietonilor, a mamelor cu copii în cărucior, a persoanele cu dizabilități.

Mașinile care staționează ocupă în permanență echivalentul unei suprafețe de 100 ha (potrivit statisticilor, aceste mașini se deplasează doar în 6% din cele 24 de ore ale unei zile, în restul de 94% din zi sunt în staționare). Pentru constănțeni, disconfortul creat astfel este major. Mersul pe jos sau mersul cu bicicleta, ca forme de transport alternativ, sunt aproape inexistente, din cauza lipsei trotuarelor și a pistelor dedicate bicicliștilor.

Construirea de parcări nu ar elimina în totalitate deficitul din cauza costului foarte ridicat al acestora – ar trebui să cheltuim întregul buget de investiții al orașului pe 15 ani numai pentru a construi parcări suficiente.


Prin urmare, Constanța trebuie să devină „smart city”. Astăzi, tehnologia poate facilita interacțiunea între cetățeni și autorități și astfel poate crea oportunităţi pentru toată lumea – de la cetăţenii rezidenți sau turiști, până la companii, autorităţi şi instituții publice sau private.

Cu excepția unor amenzi prin care primăria încasează nemeritat bani din parcările auto considerate neregulamentare sau a unor softuri ce pot fi accesate pentru plata taxelor și impozitelor, nu s-a făcut nimic în direcția „smart city”.

Nu s-au făcut pașii minimali pentru digitalizarea interacțiunii dintre cetățean și primărie. De exemplu, nu se pot depune electronic actele pentru eliberarea autorizațiilor de construire și eliberarea acestora nu se poate face electronic.

Nu există o aplicație și nici afișaje în oraș care să prezinte în timp real parcările disponibile și numărul locurilor libere. Nu există o aplicație prin care doritorii să obțină informații în timp real despre transportul public. Nu există o aplicație turistică a orașului care să integreze informațiile de cazare, transport și detaliile legate de evenimentele din oraș.

Semaforizarea inteligentă, care să reducă ambuteiajele pe străzi, rămâne un vis îndepărtat, iar sistemul de supraveghere a zonelor aglomerate din oraș nu mai există nici măcar la nivel de intenție, ci a rămas o mare minciună.

Concepte precum clădiri inteligente, mobilitate inteligentă, infrastructură inteligentă, tehnologie inteligentă, energie inteligentă, conducere inteligentă şi, nu în ultimul rând, educaţie inteligentă au rămas la stadiul de intenții.

„Smart city”-ul Constanța, după 20 de ani de administrație PSD, are astăzi 6 camere video nefuncționale dintr-un necesar de 1.000 și un proiect pilot de parcare inteligentă la Sala Sporturilor, în parteneriat cu 2 companii private. Nefuncțional, a rămas pe hârtie.

Deși este centru universitar, Constanța nu este atractivă nici pentru „smart people”.
După absolvirea facultății, mulți tineri aleg fie Capitala sau orașe din vestul țării, fie străinătatea. În oraș ar lucra pe poziții (în port sau în zona turistică) pentru care ar fi supracalificați. În plus, se știe că există factori mai importanți decât salariul care îi determină pe tineri să-și gândească viitorul într-un anumit loc – de la sănătate, educație, transport, utilități și interacțiunea cu funcționarii locali, până la posibilitățile de recreere în parcuri, complexuri sportive sau centre culturale.

Toate acestea sunt indicatori ce măsoară calitatea scăzută a vieții în Constanța și care-i fac în special pe tineri să nu-și mai proiecteze viitorul în oraș.

Nici în siguranță nu s-ar simți. Statistica Inspectoratului General al Poliţiei Române de la finalul anului 2019 arată că orașul nostru este pe locul doi în topul celor mai nesigure orașe, cu un coeficient de 192,41. Coeficientul este foarte ridicat, fiind depășit doar la Iași, unde este de 199,07. Coeficientul de criminalitate este rezultatul unui studiu realizat de către IGPR, în care este luat în calcul numărul de furturi și tâlhării.

Constanța, locul 2 la nivel de criminalitate:
coeficient 192,41 – Ridicat

Iași, locul 1 la nivel de criminalitate:
coeficient 199,07 – Ridicat

Un oraș care nu prezintă siguranță pentru cetățenii săi, nu va prezenta nici pentru investitori și investițiile lor, periclitând astfel redresarea economică pe care mizăm cu toții, ca direcție prioritară. Suntem într-o situație care cere măsuri urgente.

La capitolul urbanism există 3 strategii elaborate de experți, adoptate de Consiliul Local, și anume:

• Agenda Locală 21 sau Planul local de dezvoltare durabilă a municipiului Constanța 2008-2028,
• Planul de Mobilitate Urbană Durabilă a Polului de creștere Constanța 2016-2030,
• Strategia Integrată de Dezvoltare Urbană a Zonei Metropolitane Constanța 2017-2023.

Deși s-au plătit bani grei pentru ele și deși conțin studii și propuneri de programe prioritare, au rămas în sertare.

În Primăria Municipiului Constanța nu există cultura de a lucra cu documente programatice, cum sunt strategiile de dezvoltare. Ca atare, administrația acționează improvizat, fără să urmărească planuri de dezvoltare și să aloce fondurile necesare realizării proiectelor din portofoliu. În același timp însă, aceste strategii au fost elaborate de echipe de consultanță care nu au implicat: în niciun fel specialiștii locali sau cetățenii orașului.

Toate acestea reprezintă un tablou al regresului unui oraș administrat după ureche, vânând în cvasitotalitate veniturile din turism estival și comerț, alimentând doar segmentul de locuri de muncă sezoniere și, în mare parte, prost plătite. Constanța trebuie să facă un atu consistent din turism și comerț, iar pentru asta sectorul trebuie dublat de un segment alimentar și de bunuri de consum. Pe partea economică, la ora actuală mai există industria portuară și cam atât. În rest, în Constanța mai funcționează instituțiile statului, dar întrebarea mea este în slujba cui?

Mă întristează să semnalez atâtea lucruri nefuncționale sau absente cu desăvârșire, dar trebuie să o fac pentru a vedea exact de unde plecăm. Orice soluție de tratament are nevoie de o diagnoză precisă pe care v-am prezentat-o succint mai sus.